Doliu în Lumea Regală. A Murit Regele

Dispariția sa marchează finalul unei domnii de peste 35 de ani și sfârșitul unei epoci importante pentru monarhia norvegiană. Harald al V-lea urcase pe tron în ianuarie 1991, după moartea tatălui său, regele Olav al V-lea, și devenise în timp una dintre cele mai respectate figuri publice din Norvegia.

În ultimele zile, starea de sănătate a regelui se deteriorase semnificativ. Fusese internat în spital încă din 17 august, iar medicii îl tratau pentru probleme medicale grave. Cu o zi înaintea morții, Casa Regală anunțase că starea sa devenise foarte serioasă.

Familia regală s-a aflat aproape permanent la spital în ultimele ore. Regina Sonja și prințul moștenitor Haakon au fost alături de rege, iar îngrijorarea din Norvegia crescuse pe măsură ce informațiile despre sănătatea monarhului deveneau tot mai grave.

Regele Harald al V-lea a murit la spital, la 89 de ani

Casa Regală a Norvegiei a confirmat decesul printr-un mesaj oficial publicat în dimineața zilei de 28 august.

Instituția a transmis că regele Harald a murit în pace la Oslo University Hospital Rikshospitalet.

Anunțul a venit după mai multe zile de incertitudine privind evoluția stării sale de sănătate.

Harald fusese internat pe 17 august, iar în perioada următoare medicii au identificat o infecție bacteriană în sânge. Acesta primea tratament cu antibiotice.

Inițial, Casa Regală anunțase că monarhul răspundea tratamentului și că situația era stabilă.

Ulterior, starea sa s-a deteriorat.

În weekendul precedent decesului, oficialii regali informaseră publicul că regele se simțea mai rău, deși continua să primească îngrijiri medicale.

Joi, 27 august, situația devenise critică.

Casa Regală anunțase că starea suveranului era „foarte gravă”, iar membrii apropiați ai familiei și-au anulat angajamentele oficiale.

Prințul moștenitor Haakon a petrecut noaptea la spital, alături de tatăl său.

Regina Sonja a fost văzută sosind la spital în dimineața zilei de vineri.

Și alți membri ai familiei regale îl vizitaseră pe Harald în zilele precedente.

Vestea deteriorării sănătății monarhului provocase o puternică reacție în rândul populației.

Numeroși norvegieni se adunaseră în apropierea Palatului Regal din Oslo, unde au depus flori și au cântat imnul național.

Harald era cel mai în vârstă șef de stat din Europa

La momentul morții sale, Harald al V-lea era cel mai în vârstă șef de stat din Europa.

Avea 89 de ani.

Devenise rege la 17 ianuarie 1991 și a rămas pe tron timp de peste trei decenii.

În această perioadă, Norvegia a trecut prin transformări economice, sociale și politice majore, iar Harald a reprezentat o figură de stabilitate pentru țară.

Rolul regelui norvegian este în principal ceremonial.

Monarhul nu exercită puterea politică propriu-zisă, care aparține guvernului și parlamentului.

Cu toate acestea, Harald a jucat un rol important în momentele dificile prin care a trecut Norvegia.

A fost prezent după dezastre naturale și tragedii naționale și s-a întâlnit cu victimele și familiile acestora.

De-a lungul anilor, a devenit cunoscut pentru discursurile sale despre toleranță, unitate și solidaritate.

În pofida problemelor de sănătate tot mai frecvente din ultimii ani, Harald refuzase să abdice.

El explicase în repetate rânduri că jurământul depus atunci când a devenit rege presupunea, în viziunea sa, să își îndeplinească rolul până la sfârșitul vieții.

Cine a fost Harald al V-lea al Norvegiei

Harald s-a născut pe 21 februarie 1937 la Skaugum, reședința familiei regale situată în apropierea capitalei Oslo.

Era fiul regelui Olav al V-lea și al prințesei moștenitoare Märtha.

Bunicul său a fost regele Haakon al VII-lea, primul monarh al Norvegiei după desprinderea țării din uniunea cu Suedia, în 1905.

Harald a fost singurul fiu al familiei și, prin urmare, moștenitorul tronului.

Copilăria sa a fost profund afectată de izbucnirea celui de-Al Doilea Război Mondial.

În aprilie 1940, Germania nazistă a invadat Norvegia.

Familia regală a fost nevoită să părăsească țara.

Regele Haakon al VII-lea și prințul moștenitor Olav s-au refugiat în Marea Britanie și au continuat de acolo activitatea în sprijinul Norvegiei ocupate.

Harald, mama sa și cele două surori au ajuns în Statele Unite.

Viitorul rege avea doar trei ani.

Anii petrecuți în exil au reprezentat una dintre experiențele formative ale vieții sale.

Familia s-a întors în Norvegia după încheierea războiului.

Pe 7 iunie 1945, Harald și ceilalți membri ai familiei regale au revenit la Oslo și au fost întâmpinați de mulțimi impresionante.

A primit pregătire militară înainte să devină rege

În calitate de moștenitor al tronului, Harald a avut parte de o educație atent pregătită pentru viitorul său rol.

A urmat atât studii civile, cât și cursuri militare.

În 1959 a absolvit Academia Militară Norvegiană.

Pregătirea militară făcea parte din tradiția familiei regale.

Tatăl său, regele Olav al V-lea, avusese la rândul său pregătire militară, iar bunicul Haakon fusese ofițer de marină.

Harald a continuat această tradiție.

În calitate de rege, a deținut rangul de general în armata terestră și în forțele aeriene, precum și rangul de amiral în marina norvegiană.

Constituțional, monarhul este comandantul suprem al forțelor armate.

În practică, deciziile militare sunt însă responsabilitatea guvernului.

Harald a menținut permanent legături cu forțele armate și a participat la ceremonii, exerciții, comemorări și evenimente dedicate veteranilor.

În 2021, a inaugurat Monumentul Național al Veteranilor din fortăreața Akershus din Oslo.

Regele Harald a participat la trei ediții ale Jocurilor Olimpice

Dincolo de responsabilitățile regale, Harald a fost un pasionat al sportului.

Navigația a reprezentat una dintre marile sale pasiuni.

Înainte să devină rege, a reprezentat Norvegia la trei ediții ale Jocurilor Olimpice.

Prima participare a avut loc la Tokyo, în 1964.

A concurat apoi la Jocurile Olimpice din Mexico City, în 1968, și la München, în 1972.

Sportul a rămas important pentru Harald și după urcarea pe tron.

A participat frecvent la competiții de navigație și a urmărit numeroase evenimente sportive.

Această latură a personalității sale a contribuit la popularitatea de care s-a bucurat în Norvegia.

Pentru mulți oameni, Harald nu era perceput doar ca o figură solemnă a monarhiei, ci și ca un om apropiat de sport și de viața obișnuită.

Povestea de dragoste dintre Harald și Sonja a schimbat monarhia

Una dintre cele mai cunoscute povești din viața regelui a fost relația cu Sonja Haraldsen.

Cei doi s-au cunoscut în 1959.

Sonja nu provenea dintr-o familie regală sau aristocratică.

Era fiica lui Karl August Haraldsen și a lui Dagny Haraldsen.

În anii ’50 și ’60, căsătoria unui viitor rege cu o femeie fără origine nobiliară era considerată neobișnuită și controversată.

Relația lor a durat nouă ani înainte să primească aprobarea pentru căsătorie.

Harald ar fi fost însă hotărât să nu renunțe la Sonja.

În cele din urmă, tatăl său, regele Olav al V-lea, și-a dat acordul.

Logodna a fost anunțată oficial în martie 1968.

Câteva luni mai târziu, pe 29 august 1968, Harald și Sonja s-au căsătorit în Catedrala din Oslo.

Sonja a devenit prințesă moștenitoare, iar mai târziu regină.

Căsătoria lor a fost privită ulterior ca unul dintre momentele care au contribuit la modernizarea Casei Regale norvegiene.

Cei doi au avut doi copii: prințesa Märtha Louise și prințul Haakon.